Nu am nevoie sa-mi cunosc viitorul
Ce se intinde in fata mea,
Sau amanunte indepartate;
Ci am nevoie sa stiu care este urmatorul pas
Pe care il am de facut -
Urmatorul lucru care asteapta sa fie infaptuit.
Anii nenascuti care imi fac semne din departare
Nu sunt ai mei, ca sa mi-i apropii acum.
Sunt zamislita pentru a-mi trai prezentul
Si nu in viitor, sau in trecut.
Cunoasterea a ceea ce poarta cu ea o zi de maine
Ar fi impovaratoare acum pentru mine;
Si daca din nerabdare, curiozitate sau frica
Caut sa o descopar
Nu-mi va aduce decat mai multa tulburare.
La fel cum nisipul se scurge in clepsidra,
La fel si a mea viata, vreau sa o traiesc.
Intr-un an sunt milioane de secunde
Neincetat… cate una, fiecare la timpul ei.
Ca si masina care mergand are lumina,
Aratand doar urmatorii pasi din drum
Lampa Cuvantului imi va fi lumina pe a mea carare.
El ma inveseleste, ma indruma, ma fereste de pericolul ce-apare.
Descoperindu-I planul si vointa, a mea ambitie o voi lasa sa cada,
O sa ma rog si o sa muncesc, facand acuma totul cat mai bine cu putinta
Si avand incredere ca El Isi traieste, prin mine, a Lui viata.
(din Biruinta asupra grijilor, de Helen Jesze)
melicovici
ianuarie 4, 2011 at 23:38
Wow…interesante ganduri asezate in aceasta rima.