Binecuvantata este ziua cand ne sunt smulse lucrurile in care ne puneam increderea. Noi o numim tragedie; Dumnezeu o numeste zi binecuvantata.
Binecuvantata pierdere care ma arunca in bratele lui Isus ca sa-mi fie alinata insingurarea. Binecuvantat faliment care ma face sa ma bizui pe resursele eterne si nu pe bogatii care au aripi si isi iau zborul. Binecuvantata suferinta care ma azvarle asupra puterii si tamaduirii nemaipomenite care vin de la Isus, Doctorul cel mare. Binecuvantata neizbanda a lucrarilor mele care imi arata, in fine, ca inutile sunt eforturile si vremelnice faptele mele cele mai bune. Binecuvantata prabusire totala a increderii de sine, caci acum Il am pe Cel Atoateimplinitor care a venit sa fie viata mea, intelepciunea mea, sfintirea mea, rascumpararea mea, si, mai presus de orice, neprihanirea mea.
(Miller, din cartea Insemnul regal, Smerenia, de Edwin & Lillian Harvey)
