Mireasma divina

Am pregatit un vas de alabastru… Fiecare vis, fiecare emotie, fiecare dorinta, picatura cu picatura, le-am pus acolo. Parfum pretios. Visam ca intr-o zi sa-l sparg la picioarele Tale. Sa fie totul pentru Tine. Dar, trecand zilele, mi-am dat seama ca parfumul este de folos pentru mine. Nu am spart vasul, doar am gasit o crapatura prin care reuseam sa scot cateva picaturi. Da, acum miroseam bine! Am scos pe rand, zi dupa zi, iar astazi, incercand sa ma inmiresmez din nou cu mirul meu pretios, am observat ca nu a mai ramas nici o picatura… Si astazi am realizat ca am furat din ce era al Tau. Acum, daca voi sparge vasul de alabastru la picioarele Tale, aerul nu se va mai inmiresma. Poate doar o mica adiere parfumata va mai aminti ca odata, demult, a fost acolo mir pretios, autentic. Am risipit mirul strans atatia ani. Si vasul e gol. Doamne, ma pot prezenta inaintea Ta cu un vas gol? Nu se cuvine…

Umple-l cu mirul Tau. Umple-l cu visele si dorintele Tale. Umple-l cu faptele Tale. Sa fie mir divin. Si, intr-o zi, voi ajunge in fata Ta cu vasul meu de alabastru… Si acolo, la picioarele Tale, cand voi sparge vasul, vom fi inmiresmati de un parfum vesnic.

Parfumul Tau.