De ce se tem atat de multi oameni de domnia lui Hristos in viata lor? Am vorbit cu multi care vor sa fie in regula cu Dumnezeu, dar le este frica sa I se predea Lui. Imi amintesc ca am vazut o fata de 18 ani cu ochii in lacrimi, dupa ce am vorbit la o intalnire la scoala ei din South Wales, in timp ce imi spunea ca ea ar vrea sa I se daruiasca in intregime lui Dumnezeu, dar ii este frica de ceea ce El ar putea sa ii ceara. Era speriata ca El ar putea sa o cheme la un loc de munca care nu i-ar placea, sau ca ar putea sa ii spuna sa se casatoreasca cu un om pe care nu il iubeste. Aceste lucruri ii fac pe multi sa se ingrijoreze. Daca Dumnezeu are planuri, asta aduce frica faptului ca planurile acelea nu sunt bune. Daca planuieste o ocupatie pentru cineva, ar putea fi ceva ce el sau ea nu ar vrea sa faca – de exemplu sa fie dentist! (Nu inteleg de ce ar vrea cineva sa fie dentist!). Daca a planuit cu cine sa ne casatorim, ne este frica de cum va fi acea persoana. Nu ne vom putea casatori din dragoste, ci din pura supunere rezervata. Ideea de baza este ca daca exista ceva ce nu ii place cuiva, probabil Dumnezeu va face acel lucru in viata lui, iar daca este ceva ce chiar ii place, probabil Dumnezeu nu o va face. Inteleg aceste frici, pentru ca am trecut si eu prin ele.
Oridecateori avem frici legate de planul lui Dumnezeu, exista acelasi simplu motiv. Nu-L cunoastem pe Dumnezeu indeajuns! Multe din fricile noastre negative cu privire la Dumnezeu deriva din faptul ca nu Il cunoastem asa cum este El de fapt. Am un copil foarte mic care arata nesiguranta in prezenta anumitor persoane, si asta intotdeauna din acelasi motiv. Nu le cunoaste destul. Exista o singura solutie, sa ii dau timp sa ajunga sa cunoasca aceste persoane. Cred ca multe din dificultatile pe care le intampinam in experienta noastra crestina deriva din faptul ca nu il cunoastem pe Dumnezeu destul. Acesta este cu siguranta un adevar in propria mea viata, si este adevarat si pentru multi altii. Asculta ce spune apostolul Pavel:
„Stiu in cine am crezut. Si sunt incredintat ca El are putere sa pazeasca ce I-am incredintat pana in ziua aceea” (2 Tim 1:12).
Pavel spune ca este convins de doua lucruri: (1) el stie in cine a crezut, si (2) el stie ca Cel in care crede poate sa pazeasca ceea ce i-a incredintat. Convingerile lui cu privire la al doilea lucru se bazeaza pe primul lucru.
Observa ca Pavel nu spune „Stiu ce am crezut”, ci „Stiu in cine am crezut”, si este toata diferenta din lume intre aceste doua propozitii. Ma bucur sa fiu insurat, nu pentru ca am citit niste carti bune despre casnicie si ca as putea sa dau lectii altora pe subiectul acesta, ci pentru ca o cunosc pe sotia mea si este minunat sa traiesc cu ea. Viata crestina inseamna mai mult decat a cunoaste adevarurile; inseamna sa Il cunosti pe Dumnezeu. Iar realitatea si adancimea experientei noastre este legata direct de cat de bine Il cunoastem pe El. De fapt, fiecare fateta a vietii crestine creste din cunostinta lui Dumnezeu. Isus a definit viata eterna astfel:
„Si viata vesinca este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3)
Viata vesnica nu este o substanta, este o Persoana, si te poti bucura de ea cunoscand Persoana. Este a-L cunoaste pe Dumnezeu si a-L cunoaste pe Isus Hristos.
Si datorita faptului ca Pavel Il cunostea pe Acela in care a crezut, el a putut afirma „sunt incredintat ca El are putere sa pazeasca ce I-am incredintat pana in ziua aceea”. Nu existau frici cu privire la lucrurile pe care Pavel le-a incredintat lui Isus Hristos, pentru ca „El are putere sa le pazeasca”. Daca as avea in mana doua mii de lire sterline, as putea fie sa ii depozitez in banca, fie sa am eu grija de ei. Daca i-am pus intr-un cont bancar, atunci devine responsabilitatea bancii sa aiba grija si sa imi pazeasca banii. Pot sa stau linistit in ce priveste securitatea lor, pentru ca sunt convins ca banca e in stare sa pazeasca ce i-am incredintat. Banca este pregatita sa pazeasca ceea ce eu sunt pregatit sa ii incredintez.
Totusi, daca nu duc banii la banca si decid, in schimb, sa ii tin acasa sub saltea, trebuie ca eu insumi sa am grija de ei. Banca nu isi va asuma raspunderea daca banii dispar, pentru ca nu i-am incredintat aceasta responsabilitate. Ei se angajeaza sa aiba grija doar de ceea ce le incredintez, dar ceea ce nu le dau, trebuie sa pazesc eu insumi.
Ceea ce ii dau lui Isus Hristos si pun in mainile Lui, El isi asuma raspunderea sa pazeasca. Ceea ce nu ii incredintez, trebuie sa pazesc eu insumi. Aceasta este simpla alegere pe care trebuie sa o facem. Daca imi este frica ca Hristos sa aiba grija de afacerile mele sau de viata mea, asta inseamna fie ca nu Il cunosc destul de bine, fie ca nu Il vreau.
Planurile lui Dumnezeu s-ar putea sa nu ne inveseleasca intotdeauna, dar ele sunt intotdeauna bune! Fie ca in fiecare dimineata cand ne trezim, sa ne intoarcem spre Domnul Isus Hristos cu anticiparea plina de recunostinta a faptului ca aceasta noua zi este in mainile Lui si ca Dumnezeu are scopuri de dezvaluit care sunt bune, perfecte si placute. S-ar putea ca tragedia sa loveasca viata noastra in aceasta zi, dar cu siguranta putem sti asta: daca murim astazi, vom muri la timp, si nu va mai dura mult pana cand vom intelege totul. Totul!
(din Stop trying to live for Jesus, let Him live through you, de Charles Price)
pietre de ajutor 